1.Prezentare generală

Fondul Monetar Internaţional (FMI) este o instituţie financiară internaţională care reuneşte 186 de ţări membre. Înfiinţat în iulie 1945, în urma Conferinţei Naţiunilor Unite de la Bretton Woods (SUA), FMI are ca principale obiective promovarea cooperării monetare internaţionale, facilitarea expansiunii şi creşterii echilibrate a comerţului internaţional, promovarea stabilităţii cursurilor de schimb, furnizarea de asistenţă în scopul creării unui sistem multilateral de plăţi şi punerea la dispoziţie a resurselor sale ţărilor membre care se confruntă cu dezechilibre ale balanţei de plăţi.                                                                                                           În atingerea acestor obiective, FMI îndeplineşte 3 funcţii principale: supraveghere, asistenţă tehnică şi creditare. De la înfiinţarea sa în decembrie 1945, scopurile urmărite de FMI au rămas neschimbate, dar operaţiunile sale, care includ supravegherea şi asistenţa financiară şi tehnică, au evoluat pentru a răspunde cerinţelor economiei mondiale în schimbare.

Resursele Fondului sunt asigurate din contribuţia statelor membre, prin plata unor cote în funcţie de puterea economică a fiecărei ţări. Fiecare ţară achita cota sa la Fond în proporţie de 25% într-una dintre valutele acceptate pe plan internaţional (dolarul american, euro, yenul japonez sau lira sterlină) sau în DST, iar restul de 75% în moneda naţională. Cotele sunt revizuite la fiecare 5 ani. În luna august 2009, totalul acestor cote se ridica la aproximativ 325 de miliarde dolari SUA. Puterea de vot a fiecărei ţări este proporţională cu cota subscrisă.

FMI răspunde în faţa guvernelor din ţările membre. Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar şi Monetar Internaţional şi Consiliul Director. În vârful structurii organizaţionale se află Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii băncilor centrale sau miniştrii de finanţe din fiecare dintre cele 186 de state membre. Toţi guvernatorii se întâlnesc o dată pe an în cadrul Întâlnirii Anuale a FMI şi a Băncii Mondiale. Consiliul Director este format din 24 de membri şi conduce activităţile curente. Directorul generalDominique Strauss-Kahn din Franţa. al FMI este

Articolul I din Acordul FMI stabileşte principalele responsabilităţi ale FMI: promovarea cooperării monetare internaţionale; facilitarea expansiunii şi creşterii echilibrate a comerţului internaţional; promovarea stabilităţii cursurilor de schimb; furnizarea de asistenţă în scopul creării unui sistem multilateral de plăţi; punerea la dispoziţie a resurselor sale ţărilor membre care se confruntă cu dezechilibre ale balanţei de plăţi.

2. Relaţiile României cu FMI

România a devenit membră FMI la 15 decembrie 1972.

România face parte din constituenta condusă de Olanda. Dl. Age F.P. Bakker (Olanda) este Director Executiv pentru România în cadrul FMI; constituenta sa include Armenia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Georgia, Israel, Serbia, Muntenegru, Republica Macedonia, Moldova, Olanda, România şi Ucraina. Guvernatorul României la FMI este domnul Constantin Mugur Isărescu, Guvernator al Băncii Naţionale a României.

Fondul a avut un reprezentant rezident la Bucureşti începând cu anul 1991. Dl. Tonny Lybek este Reprezentant Regional Principal pentru România si Bulgaria, începând cu luna martie 2009.

Participarea României la FMI se ridică la 1.030,2 milioane DST sau 0,47% din cota totală. Puterea de vot a României este de 10.552 voturi reprezentând 0,48% din total.

3.Asistenţa financiară

Începând cu 1972, România a folosit resursele FMI în unsprezece ocazii (detaliate mai jos) ca suport financiar pentru programele economice ale guvernului.

Suma trasa este zero deoarece acesta a fost un Acord Stand-by preventiv (precautionary). Programul nu a fost finalizat, numai prima evaluare fiind încheiata.

După expirarea Acordului, în iulie 2006, fără a fi apărut necesitatea efectuării de trageri, colaborarea României cu FMI în domeniul macroeconomic continuă sub forma consultărilor anuale.

În data de 4 mai 2009 Consiliul Director al FMI a aprobat un nou Acord stand-by pe 24 de luni, în valoare de 11.44 miliarde DST (12.95 miliarde EUR), ca parte a unui pachet financiar internaţional care include alte 5 miliarde EUR provenite de la facilitatea Uniunii Europene de sprijinire a balanţei de plăţi, 1 miliard EUR din programele DPL ale Băncii Mondiale şi 1 miliard EUR de la alte instituţii internaţionale.

Totalul creditelor nerambursate la sfârşitul lunii octombrie 2009 se ridica la 6088 milioane DST, respectiv 690.95% din cotă. 
4.Supraveghere şi Consultări anuale

Funcţia de supraveghere este stipulată în Articolul IV al Statutului FMI, modificat în 2007, după aproximativ 30 de ani de la precedenta modificare, care a avut loc la sfârşitul anilor 70. Pentru a asigura eficienta acestei funcţii în contextul globalizării actuale, FMI propune o serie de măsuri prin noua sa Strategie pe Termen Mediu.

Decizia din 2007 privind supravegherea bilaterală. În iunie 2007, cadrul de supraveghere a fost actualizat pentru prima dată de la sfârşitul anilor 70 prin adoptarea Deciziei privind Supravegherea Politicilor Economice ale Ţărilor Membre, care cuprinde cele mai bune practici. Supravegherea FMI trebuie să vizeze în principal stabilitatea externă şi să evalueze riscurile şi vulnerabilităţile unei economii.

Consolidarea practicilor de supraveghere. În cadrul supravegherii FMI, o atenţie deosebită a început a fi acordată sectorului financiar, odată cu introducerea Programului de Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP) şi prin dezvoltarea de instrumente analitice pentru integrarea analizelor privind sectorul financiar şi pieţele de capital, în evaluările macroeconomice.

Supraveghere pe baze multilaterale. FMI actualizează continuu evaluările privind tendinţele economice la nivel regional şi mondial. Principalele instrumente de supraveghere regională şi globală sunt cele două rapoarte semi anuale, World Economic Outlook şi Global Financial Stability Report. Primele consultări multilaterale cu privire la dezechilibrele mondiale, încheiate pe 7 august 2007, arată nevoia de consolidare a acestor evaluări la nivel regional şi mondial. Pentru dezvoltarea în continuare a supravegherii la nivel regional, au fost luate deja unele măsuri care vizează modificări organizaţionale, activitatea de cercetare, discuţii cu privire la politicile economice şi comunicare. În plus, rapoarte regionale – Regional Economic Outlook Reports (REO) – pe patru mari regiuni sunt publicate anual sau semi-anual. Cel mai recent REO pentru Europa vizează consolidarea sistemului financiar.

În România, FMI conduce procesul de supraveghere în mod regulat prin Consultările din cadrul Articolului IV.

La data de 25 iunie 2008, Comitetul Executiv al FMI a finalizat consultările în cadrul Articolului IV cu România. În urma acestora au fost exprimate aprecieri pentru performanţele economice ale ţării noastre, fiind lansat însă un avertisment asupra riscurilor decurgând din dezechilibrele induse de sectorul privat şi vulnerabilităţile externe. Recomandările specialiştilor FMI vizează o politică fiscală mai puţin stimulativă, o politică monetară prudentă şi relansarea reformelor structurale pentru asigurarea sustenabilităţii creşterii economice.

5.Asistenţa tehnică

Tranziţia în România a fost susţinută prin asistenţa tehnică substanţială din partea agenţiilor multilaterale şi a donatorilor bilaterali. FMI a oferit sprijin în mai multe domenii, în peste 40 de misiuni de asistenţă tehnică din 1990 până acum. Asistenţa din partea experţilor Fondului s-a axat pe un număr de domenii cheie, printre care: reformele fiscale, modernizarea băncii centrale şi a sistemului bancar, crearea unei structuri legale orientată către piaţă, cursuri de instruire şi îmbunătăţirea colectării şi raportării datelor statistice. Implementarea unei reforme cuprinzătoare a administraţiei fiscale în conformitate cu recomandările mai multor misiuni de asistenţă tehnică de la Departamentul de Afaceri Fiscale ale Fondului a demarat în ianuarie 2003. La 6 noiembrie 2002 a fost finalizat raportul de ţară FMI nr. 02/254) În continuare, în 2003 a fost finalizat un FSAP, în timp ce asistenţa tehnică din partea Departamentului Sisteme Monetare şi Financiare al Fondului privind ţintirea inflaţiei continuă. Recent, autorităţile române s-au angajat să actualizeze FSAP până la sfârşitul anului 2008.

Asistenta tehnică oferită de FMI sprijină dezvoltarea resurselor productive ale ţărilor membre, ajutându-le să-şi formuleze politici economice şi fiscale în sprijinul creşterii economice. FMI ajuta aceste ţări să-şi consolideze capacităţile umane şi instituţionale, şi să formuleze politici macroeconomice, structurale şi fiscale corespunzătoare. Asistenţa tehnică reprezintă aproximativ o cincime din bugetul operaţional al FMI. Finanţarea asistentei tehnice se face atât din resurse interne, cât şi externe, cele din urmă reprezentând fonduri din partea donatorilor bilaterali şi multilaterali.

FMI a oferit României asistenţă tehnică în numeroase domenii, cum ar fi administrare fiscală şi vamala, politici fiscale, managementul cheltuielilor bugetare, politici monetare şi organizarea băncii centrale, supraveghere bancară, ţintirea inflaţiei, statistică şi practici procedurale şi instituţionale pentru prevenirea spălării banilor.  
Aranjamente de curs de schimb

Din luna august 1994, funcţionează o piaţă interbancară descentralizată utilizând tranzacţii directe. Cursul de referinţă oficial publicat de BNR este o medie a cursurilor raportate pentru tranzacţiile interbancare şi cu clienţii. România a acceptat obligaţiile prevăzute în Articolul VIII ale Statutului FMI referitor la convertibilitatea de cont curent la 25 martie 1998. [1]

FONDUL MONETAR INTERNATIONAL

ROMANIA

Evaluarile doi si trei in cadrul Acordului Stand-By, Solicitare de Reesalonare si de Derogare de la Indeplinirea Criteriului de Performanta

Intocmit de Departamentul European

(in consultare cu alte Departamente)

Aprobat de Poul M. Thomsen si Aasim Husain

9 februarie 2010

EVOLUTII RECENTE

Economia prezinta semnele unei redresari incipiente. Romania a fost puternic afectata de recesiunea economica globala. Activitatea economica s-a mentinut slaba pe tot parcursul trimestrului trei din 2009, aceasta contractandu-se cu 0,6% trimetru-la-trimestru si cu 7,1% an-la-an. Totusi, indicatorii de frecventa ridicata confirma faptul ca nivelurile de productie se stabilizeaza si ca evolutiile pozitive din zona euro incep sa impulsioneze productia industriala si exporturile. Variabilele macroeconomice reale cheie cresc acum de la luna la luna. In ritmul actual, se anticipeaza ca activitatea economica va reveni la niveluri pozitive in primul trimestru al anului 2010.

In pofida recesiunii severe, inflatia s-a mentinut relativ ridicata dupa standardele regionale. Inflatia IPC de la sfarsitul anului 2009 a fost de 4,7%, in scadere fata de 6,3% in 2008, dar peste limita superioara a intervalului de tintire a inflatiei stabilit de BNR. Dupa ce a scazut la inceputul anului, inflatia a revenit usor la sfarsitul anului datorita majorarii accizelor la produsele din alcool si tutun. Evolutia preturilor la articolele nealimentare a demonstrat presiuni inflationiste persistente, reflectand rigiditatile de pe piata muncii si a produselor dar si efecte de transmitere asimetrica a deprecierii monedei. Cu toate acestea, pe masura ce impactul majorarii accizelor se diminueaza, este de asteptat ca inflatia sa scada pana la incadrarea sa in intervalul tintit stabilit de banca centrala.

Recesiunea a exacerbat pozitia fiscala vulnerabila a tarii. Colectarea veniturilor a scazut sever la inceputul anului, reflectand comertul, veniturile si cheltuielile in scadere. In acelasi timp, s-a dovedit a fi dificil de stapanit nivelul cheltuielilor curente, depasiri inregistrandu-se la mai multe categorii – inclusiv la cheltuielile cu salariile din sectorul public – ce au fost compensate prin reduceri ale cheltuielilor de capital, cheltuieli mai mici cu dobanzile si unele imbunatatiri in ceea ce priveste colectarea veniturilor spre sfarsitul anului. Implementarea cu intarziere a masurilor menite sa reduca cheltuielile in ultimul trimestru (concediul neplatit de 10 zile si restructurarea agentiilor de stat) a redus economiile preconizate, dar guvernul a reusit sa se incadreze in tinta de deficit stabilita pentru sfarsitul anului.

Tensiunea de pe piata financiara a slabit in ultimele luni, dar conditiile de creditare se mentin dure. Guvernul a reusit sa isi acopere nevoile de finantare pe termen scurt pe piata interna de obligatiuni fara presiuni semnificative asupra ratelor interne, in parte datorita relaxarii conditiilor in ceea ce priveste rezervele minime obligatorii ale bancilor. Pe pietele internationale, marjele CDS pentru Romania sunt acum aproape de nivelurile la care se situau inainte de falimentul bancii Lehman Brothers. Bancile au redus sever cresterea creditului ca rezultat al

activitatii economice diminuate si pentru a-si consolida pozitiile financiare avand in vedere necesarul de capital si limitele privind lichiditatile, standardele mai stricte de acordare de imprumuturi si inrautatirea calitatii activelor.

Romania: Acordul Stand-By

Acces: 11,443 miliarde DST.

Durata: 24luni.

Etapizare: 4,37 miliarde DST au fost disponibilizate dupǎ aprobarea acordului de cǎtre Comitetul Director pe data de 4 mai 2009, iar a doua transa, in valoare de 1,718 miliarde DST, a fost disponibilizata dupa finalizarea primei evaluari in cadrul ASB pe data de 21 septembrie 2009. Tranşele trei si patru, conditionate de finalizarea acestei evaluari ce comaseaza evaluarile doi si trei, sunt in valoare de 2,175 miliarde DST. Urmatoarele patru transe trimestriale sunt conditionate de finalizarea urmatoarelor evaluari trimestricale incepand cu 15 iunie 2010 si sfarsind cu 15 martie 2011, vor fi in suma de 3,180 miliarde DST.

Condiţionalitate

 Criterii cantitative de performanţǎ

un plafon pentru variaţia activelor externe nete.

un plafon al arieratelor interne ale bugetului general consolidat

un plafon pentru soldul cash al bugetului general consolidat

un plafon al garanţiilor bugetului general consolidat

ne-acumularea de arierate la datoria externa.

 Tinta cantitativa orientativa

Cheltuielile curente primare ale bugetului general consolidat

Soldul operational (rezultatul exercitiului) al celor 10 Intreprinderi de Stat cu cele mai mari pierderi

O marja de consultarei in jurul inflatiei preturilor de consum in decurs de 12 luni.

Actiuni prealabile

Aprobarea masurilor fiscale agreate pentru 2010, inclusiv a bugetului pe 2011.

Prealabil discutariii în Comitetul Director a evaluarilor doi si trei.

 Criterii structurale de referinţǎ

Aprobarea legislatiei de implementare a legii privind salarizarea in sectorul public. Pana la 30 septembrie 2010.

Aprobarea in Parlament a legislatiei responsabilitatii fiscale. Pana la 30 martie 2010.

Aprobarea amendamentelor la legislatia bancara si la legislatia de lichidare pentru a consolida cadrul de inchidere a bancilor, în consultare cu FMI. Pana la 31 martie 2010.

Aprobarea legislatiei revizuite a pensiilor. Pânǎ la 30 iunie 2010.

Aprobarea reformelor administratiei fiscale. Pana la 30 aprilie 2010 si ratificarea de catre Parlament pana la 30 iunie 2010.

Aprobarea reformelor in domeniul finantelor autoritatilor publice. Pana la 30 iunie 2010

Aprobarea reformelor in domeniul finantelor Intreprinderilor de Stat. Pana la 30 iunie

2010 (Indeplinit)

 Masuri de de consolidare a regimului de finanţare a Fondului de Garantare a Depozitelor. Pana la 30 septembrie 2010 [2]

Bibliografie:

[1] http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=5064&idlnk=1&cat=3

2Staff report februarie 2010-www.fmi.ro

[1] http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=5064&idlnk=1&cat=3

[2] Staff report februarie 2010-www.fmi.ro