Pierderea a miliarde de euro din taxe a determinat cel mai important comandament al Uniunii Europene pe probleme de economie şi finanţe, să ajungă la o strategie care să ţină sub control paradisurile fiscale. Rezoluţia Parlamentului European[1] arată că paradisurile fiscale găzduiesc produse financiare complexe care generează instabilitate financiară extremă. Industria offshore, în ansamblul său, este implicată în aproape 50% din tranzacţiile financiare mondiale. Într-un raport[2], se arată că acestea găzduiesc în prezent active de 11.000 de miliarde de dolari şi 2,5 milioane de societăţi, o bună parte dintre acestea fiind societăţi paravan. Berlinul pierde anual aproximativ 30 miliarde de euro de pe urma evaziunii fiscale, bani care îşi găsesc locul în seifurile băncilor elveţiene, luxemburgheze sau apartinand celorlalte paradisuri fiscale de la graniţa germană. Marea Britanie pierde o sumă similară, iar Uniunea Europeană poate fi văduvită, în total, cu 100 de miliarde de euro anual.

Forurile europene vor avea succes în combaterea evaziunii fiscale doar în momentul în care se vor găsi soluţii legislative demne de a înlătura lacunele juridice care permit apariţia abuzurilor.

ECOFIN, format din miniştrii de finanţe din ţările membre, subliniază rolul guvernanţei fiscale în interiorul Comunităţii, făcând obiectul unor importante propuneri legislative. Întâlnirea miniştrilor de la Bruxelles s-a soldat cu însemnate costatări, directive şi rezoluţii cu caracter juridic. Printre acestea, ECOFIN a criticat rolul activ al paradisurilor fiscale în încurajarea şi obţinerea de profituri de pe urma evitării impozitării, a evaziunii fiscale şi a scurgerii de capital. Paradisurile fiscale contravin principiului solidarităţii, justitiei şi redistribuirii, deoarece un număr prea mare de societăţi face uz de puterea lor. Pe cale de consecinţă, se realizează un transfer al sarcinilor fiscale asupra lucrătorilor si gospodăriilor cu venituri mici, generând reduceri dăunătoare în serviciile publice.

ECOFIN a îndemnat statele europene să acorde prioritate combaterii paradisurilor fiscale, a evaziunii fiscale şi  scurgerii ilicite de capital, prin aplicarea de sancţiuni.

Lista neagră, lista gri şi lista albă.

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE)  a publicat, la cererea ECOFIN, listele privind paradisurile fiscale care nu sunt în conformitate cu regulile mondiale privind schimbul de informaţii fiscale.

            Pe lista neagră se află statele sau teritoriile care nu s-au angajat să respecte standardele internationale[3]. Temându-se să nu figureze pe lista neagră, un număr relativ mare de state[4] a anunţat în ultimul moment o modificare a legislaţiilor naţionale privind secretul bancar.

            Pe lista gri se află statele sau teritoriile care s-au angajat să respecte standardele internaţionale, însă au semnat pănă acum mai putin de 12 acorduri[5].

            Pe lista albă se află statele sau teritoriile care au implementat standardele internaţionale, prin semnarea a cel putin 12 acorduri in domeniul fiscal[6].

Urmare.

Elveţia se grăbeşte să încheie acorduri de transparenţă fiscală pentru a fi scoasă de pe „lista gri” a paradisurilor fiscale, fiind pregătită să semneze cele 12 acorduri necesare prind transparenţa fiscală.

            Monaco, care a fost plasat pe o listă a ţărilor necooperante de catre G20 în luna aprilie, a fost inclusă recent pe lista albă a ţărilor cu politici fiscale conforme cu criteriile OCDE. Până în prezent, Principatul Monaco nu a transmis altor ţări informaţii cu privire la conturile offshore ale cetăţenilor străini.

            Luxemburgul a fost scos de pe „lista gri” a paradisurilor fiscale, urmând a fi trecută pe lista albă a paradisurilor fiscale. Şi Belgia a anunţat că urmează să fie retrasă de pe lista gri, semnând cele 12 acorduri care reprezintă un pragul minim cerut de OCDE.

            Singapore pare că a devenit noua destinaţie preferată pentru oamenii de afaceri, sau, mai exact, pentru conturile impresionante pe care aceştia le controlează. Mişcarea este foarte importantă, sute de deţinători de conturi foarte mari căutând o portiţă de ieşire. În afară de Singapore, oamenii de afaceri s-au îndreptat şi spre Malta sau Gibraltar, în speranţa că nu vor fi obligaţi să plătească taxe şi impozite.

            Paradisurile fiscale îşi justifică forţa de atracţie prin incontestabilele avantaje practicate: secretul bancar, operaţiuni bancare rapide şi complete, anonimatul clienţilor, taxe mici sau inexistente pentru cetăţenii străini.

Ajutor specializat.

Tendinţa crescândă de protejare a bunurilor împotriva taxării ridicate a determinat apariţia unor societăţi care se concentrează pe înmatricularea şi administrarea de structuri offshore. De cele mai multe ori, aceste companii fac parte din reţele internaţionale de jurişti si contabili, având acces facil la informaţii şi cunoştinţe de specialitate în domeniul fiscal şi financiar din întreaga lume. Presupunând că există dorinţa unei persoane de a fugi de exceciva fiscalitate din ţara sa, însă nu există decât vaga cunoaştere a avantajelor paradisurilor fiscale, la o simplă cautare pe internet, peste 5.000 de companii sunt dornice de a-şi etala serviciile şi de a arăta că evaziunea fiscală este un mijloc legal de maximizare a profiturilor.

De relaxarea fiscală pot beneficia atât persoanele fizice cât şi cele juridice. În cazul celor din urmă, evantaiul posibilităţilor este mult mai deschis pentru instrumente juridice satisfăcătoare. De exemplu, societăţile holding sunt utilizate pentru a ascunde identitatea adevăraţilor proprietari ai capitalurilor respective; companiile de asigurări captive conduc fluxul internaţional al documentelor societăţilor-satelit, rezultate din tranzacţiile internaţionale; băncile captive sunt create de o persoană sau de un grup de persoane pentru scopuri proprii. Ele au, în general, caracterul de bănci nonrezidente ale ţării unde acestea se constituie, deoarece societăţile nonrezidente nu sunt supuse impozitului pe profit şi reglementarilor cu privire la tranzacţiile monetare şi alte transferuri; trusturile au ca obiectiv esenţial perceperea de venituri şi redistribuirea lor beneficiarilor, cu un minim de impozitare posibil.

Realizări.

ECOFIN a găsit soluţia eradicării paradisurilor fiscale, stabilind sancţiuni severe în cazul neconformării cu politica de guvernanţă fiscală. S-a stabilit principiul schimbului de informaţii automat şi multilateral între ţări. De asemnea, s-a creat un registru public la nivel comunitar în care să fie înscrise numele persoanelor fizice şi juridice care şi-au deschis conturi in paradisurile fiscale, astfel încât să fie revelaţi adevăraţii beneficiari acoperiţi de societăţile offshore.

Statele membre sunt ţinute a pune în aplicare regulile Codului de Conduită Fiscală, revizuit de ECOFIN, într-un mod compatibil cu eforturile de promovare a transparenţei şi a schimbului de informaţii în chestiuni fiscale. Codul de Conduită urmăreşte eliminarea situaţiilor care generează competiţie fiscală dăunătoare. Aceeaşi cerinţă privind compatibilitatea ar trebui să se aplice politicii europene de vecinătate, politicii de extindere şi politicii de cooperare pentru dezvoltare.

Prin Directiva 77/799/EEC, care stă la baza cooperării administrative în domeniul impozitării, se asigură că standardul OECD referitor la schimbul de informaţii la cerere este implementat în Uniunea Europeană. Aşadar, prin aceasta, o serie de state membre nu vor mai putea refuza să furnizeze informaţii despre un contribuabil dintr-un alt stat membru doar în baza motivului că acele informaţii sunt deţinute de o bancă sau o altă instituţie financiară.

Termenul limită pentru transpunerea directivei în legislaţiile naţionale din statele membre este 1 ianuarie 2013.

Bibliografie

1. Şaguna Dan Drosu, Tutungiu M. Eugenia  – “Evaziunea fiscală”, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1995.

2. V. Bârle, „Frauda Fiscală” – Editura Teora, Bucureşti , 2005.

3. Buzan Cristian George, „Paradisurile fiscale şi centrele financiare offshore”, Editura C.H. Beck .

4. Beauchamp Andre,  „Guide Mondial Des Paradis Fiscaux”, Grasset – 1981

5. 2009/2174(INI) – Rezoluţia Parlamentului European din 10 februarie 2010 referitoare la promovarea bunei guvernanţe în chestiuni fiscale.

6. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene- http://eur-lex.europa.eu.

7. www.europa.eu/legislation – Council Directive 77/799/EEC of 19 December 1977 concerning mutual assistance by the competent authorities of the Member States in the field of direct taxation and taxation of insurance premiums.